marți, 19 mai 2015

Am cerul...


Am inima-nfiptă în săbii de timp
Şi-n ciute nebune ce-şi caută iarba,
Tăcerea şi lutul prea grele le simt,
Când vântul îşi lasă în vie sudalma.

Am cerul scăldat de lacrima vremii
Când ploi muribunde mai spală noroi,
Aceste cărări şerpuiesc iluzorii,
Mirajul Morganei la capăt de noi...

Am paşii trecuţi prin lumi nevăzute
Şi arcul gândiri întins peste munţi,
Când flacăra arde în pieptul de carne,
Cuvinte senine croiesc iarăşi punţi.

Am mintea în rugă deschisă spre Tine,
Genunchiul plecat în câmpul de flori
Dă-mi pacea şi roua trimisă în zile,
Cu vestea de bine să mă împresori..


foto sursa internet

19 mai 2015

Camelia Cristea