vineri, 29 mai 2015

Un orb


Alaiul acesta e parcă mai rar...
Copacii în floare gătiți ca de nuntă,
Albastru privirii trimis chiar din rai
Când liniștea toată, de cer mai ascultă.

Fecioare rămase de veghe prin schit
Asteaptăƒ un Mire, în miezul de noapte,
O candelă arde și miru-i sfințit
Doar faptele bune-s ca roadele coapte.

Un clopot mai țipă la noi uneori,
Când mreje de neguri ne învăluie parcă
Și vântul acesta trecut de hotar,
Ne zguduie aspru și ultima barcă.

Un orb mai așteptă să cadă lumina,
Pe ochiul ce noaptea îl ține ostatec
Și visul e negru și tot mai lunatec,
Iar plânsul cernelei cam singuratic.

Așteptarea se surpă în zorii de zi,
Când cerul făclie aprinde speranța
Și-n alb se înclină iarăși balanța,
Pe trepte albastre stăƒ cutezanța.
.



foto internet

Camelia Cristea