Alaiul
acesta e parcă mai rar...
Copacii
în floare gătiți ca de nuntă,
Albastru
privirii trimis chiar din rai
Când
liniștea toată, de cer mai ascultă.
Fecioare
rămase de veghe prin schit
Asteaptăƒ
un Mire, în miezul de noapte,
O
candelă arde și miru-i sfințit
Doar
faptele bune-s ca roadele coapte.
Un
clopot mai țipă la noi uneori,
Când
mreje de neguri ne învăluie parcă
Și
vântul acesta trecut de hotar,
Ne
zguduie aspru și ultima barcă.
Un
orb mai așteptă să cadă lumina,
Pe
ochiul ce noaptea îl ține ostatec
Și
visul e negru și tot mai lunatec,
Iar
plânsul cernelei cam singuratic.
Așteptarea
se surpă în zorii de zi,
Când
cerul făclie aprinde speranța
Și-n
alb se înclină iarăși balanța,
Pe
trepte albastre stăƒ cutezanța.
.
foto internet
Camelia Cristea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu