Colindul
magilor
Castane
scoți din foc cu mâna mea
Nu vrei
să vezi și rana de pe ea
Te uiți
la zidul ridicat în pripă
Și nu
întelegi
a zborului aripă.
Castele
de nisip clădești mereu
Și
vântul ți le spulberă pe toate,
Doar
argumente seci, nevinovate
Presari
necontenit în drumul tău.
Impasul
pare chiar un Everest
Cu
vârfurile toate în arest,
În mai
cireșul ninge împăcat
Doar cu
lumina el s-a vindecat.
Iar
crinul s-a pornit să cearnă
Petale ca
în iureșul din iarnă,
Colindul
magilor înaltă brazi,
În verde
crud mai poți să arzi...
2 mai 2015
foto
sursa internet
Camelia
Cristea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu