Acestor
așteptări ce nu mai pot
Să-și
târâie pantofii prin ogradă
Le-aș da
un câmp cu maci să vadă
Că-n
asfințit se-aprind de tot.
Uitărilor
ce mă privesc pieziș
Le-aș da
o floare albă de cais
Să
treacă vama iernilor din noi
Și
bucuria s-o împărțim la doi.
Iar
frunzei verde ce se naște
Că
înviem în sfântă zi de Paște!
Cu
sufletul aprins ca lumânarea
Ne
întâlnim în căutări cu zarea...
foto sursa
internet
Camelia Cristea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu