Sunt
fluture alb în poale de vise
Am zborul
fragil în zări ce-s deschise,
Înalț
doar privirea în cerul opal
Și trec
peste ultimul punct cardinal.
Sunt
floare aprinsă în măr și cais
Cred c-aș
avea atâtea de zis...
Dar lumea
e surdă și trece grăbită,
În
arșița vremii pare topită!
Am umărul
reazăm în floarea de tei
Să-ți
mângâi toți anii și mâna
de vrei,
Un zâmbet
suav în timp efemer,
Frumusul
să treacă prin poarta
de fier.
Un steag
arborat, în mine îl văd
A fost și
în bernă după exod,
Înfrânte
dureri își cară
bagajul,
În gara
pierdută mai caută gajul...
Uitate
batiste, spălate cu lacrimi,
În
nopțile minții trecute prin patimi,
Lumina se
crapă pe
umăr
de geam...
Speranța
e-n floare pe ultimul ram!
foto
sursa internet
22
mai 2015
Camelia
Cristea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu