sâmbătă, 2 mai 2015

Buzunarul


Mă porți în buzunarul de la piept,
Când viscolul lovește pe nedrept
Îmi dai și aripi, zbor doar spre lumină
Să scap de mine, de viscol și de tină!

Îmi mângâi sufletul când rătăcește
Prin arșița deșertului din noi,
Dezlegi și ploia ce mă răcorește
Și uneori dai timpul înapoi.

Nu știu cum faci și care-i rostul,
Dar cred că-mi ești și adăpostul
Îmi torni pe rană mir sfințit
Și-ngropi și lama de cuțit.

E un mister ce-l simt arzând
Îl tot primesc eu cel plăpând,
În lumânare-mi văd și pasul
Și-n toacă îmi aud chiar glasul.

Cuvântul vreau să fie viu
Să mă trezesc atunci când scriu
În calendar să pun altoi,
Doar pentru vremurile noi.

Atâta aș vrea să-Ți Mulțumesc
Cu Primăvara toată-n vers,
Să scutur colbul de pe talpă,
În drum să las o floare dalbă...


2 mai 2015

foto sursa internet

Camelia Cristea