miercuri, 6 mai 2015

Am plămădit


Am plămădit speranța din puțin
Și apa chioară mi-a fost vinul,
Dintr-un pahar cred c-am băut
Nectarul unei clipe și pelinul!

Am râs de mine și m-am cățărat
În sicomor poate-am să fiu văzută
Și-n așteptarea asta surdomută
M-am întâlnit chiar cu destinul meu!

Din alinări am luat mereu lumină
Și recunosc aceasta-mi este vina!
M-am regăsit în rânduri, prin cuvinte,
Ca salcia, în vara cea fierbinte!

M-am scris cu miere și cu dor,
Penița s-a îmuiat și-n vârf de nor,
Furtunile au fost toate alungate
În țărmul de uitare întemnițate.

Am plămădit speranța din frumos
Când trece ploia ceru-i luminos,
Seninul toarnă mir de vindecare,
În sufletul rănit din fiecare floare!


foto sursa internet

Camelia Cristea












Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu