Cel ce vii
în rugă
printre muritori,
Pui banuț
în palmă unui cerșetor,
Celui
însetat îi dai să mai bea
Apa
care-i vie chiar din coasta
Ta.
Când
tăcerea lumii tremură fugar
Vii în
casa celui ce te cheamă iar,
În
veșmântul nopții pui o lumânare
Dai din
haina Ta, chiar fâșii de soare!
Faptele
ce-s bune le prefaci în scări,
Zilele
cernite le îmbraci în nori,
Înflorești
castanii și trimiți albine
Toate-acestea-s daruri ce vin de la Tine!
Ca pe un
veșmânt scuturi și pământul
Când
strivit de oameni este legământul,
Toaca în
biserici o aud cum plânge
Văd
într-o icoană,
lacrimă de sânge!
Cel ce
picuri mir peste boli și răni
Și în
lanțuri pui ură și sudălmi,
Te rugăm
să rupi podul
de nevoi,
Prin
vremi tumultoase să trecem și noi!
21 mai
2015
foto
sursa internet
Camelia
Cristea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu