Mi-am pus
sufletul pe tavă
Și o
lacrimă-n batistă
Vă
declar fără emfază,
Că
frumos încă există.
Am jucat
doar pe o carte,
Cea
trimisă prin destin
Și-am
băut nectar și fiere
Sus pe
creste și-n declin!
M-am
lovit de munți de sare
Și de
câmpuri fără floare
Am știut
că-s rostuite,
Nu lăsate
la întâmplare.
Am trecut
de multe ori
Peste
mine să iau apă
Setea a
uscat răbdarea
Și
pe-alocuri se tot crapă!
Am pus
frâu acestui murg
Într-o
pajiște senină
Să își
vindece piciorul,
Iarba
verde îl alină!
Am pus
liniștea-n decor
Și-o
mușcată în ferestră,
Unui vis
i-am dat și aripi
Chiar din
pasărea măiastră.
–------------------------------
Timpul a
plecat hoinar,
Cu
merinde în albume
Spune că
nu e-n zadar
Să-l
petreci cu fapte bune!
03 iunie
2015
Camelia Cristea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu