Bucurie mare...

Brațul tău puternic iarăși mă ridică,

Când din fașă parcă, visele abdică

Le deschizi o lume de un viu aprins

Prematur în noapte, stelele s-au stins...

Încropești un soare, din speranțe noi

Potolești și setea torni doar calde ploi,

În exil trimiți viscolul rebel,

Uneori mai tremur când aud de el...

Îmi prescrii rețete cu leacuri cerești

Și desparți și marea atunci când pășești,

Valurile toate se grăbesc să doarmă

În adâncuri, tainic mai îngropi o armă...

Se clădesc palate, dar cu jertfă sfântă,

Îngerul de veghe încă mai cuvântă,

Straja e întărită când hiene atacă

Și o clipă vie parcă-i tot posacă...

Perlele culese din adânc cu trudă

Le înșir în slove și mai spun o rugă,

Lazăr reânvie cred în fiecare,

Pe pământ și-n cer, bucurie mare!

http://confluente.ro/camelia_cristea_1435677569.html

foto sursa internet

Camelia Cristea

Odă bucurie

Odă bucuriei cântă un cireș

Uneori în viață, noi mai dăm și greș,

Risipim haotic clipe de cleștar

Ce au fost sfințite cu atâta har.

Adunăm din cioburi vise efemere

Și ne îmbătăm cu a lor putere,

Trecem prin furtuni și ne clătinăm

Din izvor speranță iar venim să luăm.

Arborăm și steagul sfânt al împăcării

Și ne îmbrăcăm cu zdreanța uitării

Replantam iluzii, flori și conifere...

Doar prin încercări mai primim putere...

Chiar de păru-i nins, visul e îndrăzneț,

Încă-l văd pe creste cum șade semeț

Are aripi multe și sunt desfăcute

În furtuni au fost cu lacrimi cusute...

Odă bucuriei am să cânt mereu

Și-am să inventez și un curcubeu

Peste toată zarva am să las o floare

Și un zâmbet cald pentru fiecare!

20 iunie 2015

http://confluente.ro/camelia_cristea_1435430189.html

foto sursa internet

Camelia Cristea

Viața bate filmul...

"Viața bate filmul", unii așa zic

Nu am argumente să îi contrazic,

Fiecare-și scrie cartea cu trăiri

Torța încă arde printre amintiri!

Curg ușor și lacrimi din izvorul plin,

Cu iubire mare, în cauș le țin

Ele au fost perle în inima mea

Ți le dau în dar, nu am altceva...

Când îți este sete de lacrimă plânsă

Bea un strop din ea e de dor pătrunsă

O licoarea vie ce o împart mereu,

Dau cu bucurie știu ce este greu...

În cireși aprinși de lumini cerești

Aripi văd mereu, ele-s îngerești

Fâlfâie plăpând, vântul le sărută

De uimire eu rămân însă mută...

"Viața bate filmul", oamenii trăiesc

E un lucru simplu, atât de firesc

Să lăsăm un semn de frumos prin lume

Cartea să o scriem doar cu fapte bune!

http://confluente.ro/camelia_cristea_1435254704.html

foto sursa internet

21 iunie 2015

Camelia Cristea

Vulturul și Cocoșul

Când ciresu-i copt și triumfă roșul

Umblă-n bătătură înfoiat cocoșul,

Vulturul îi spune ce-a văzut în lume

Că e viață asta, tainică minune!

Nu pricepe însă mai nimic cocoșul...

Cântă cucurigu e îmbrăcat în roșu,

Creasta-i într-o parte și e mândru foc

Are tot ce vrea și-n ogradă-i loc!

Calcă tot mai țanțos... cu două surate

N-au fost luate-n seamă și sunt supărate.

- Ce înseamnă zborul? Vulturu-i nebun?

Eu am ce-mi doresc și lumii o spun...

Aripa de vultur trece munții în zbor,

Prin albastru cer visu-i călător,

Raiul se deschide chiar în dimineți

Și din rouă beau vreo câțiva poeți...

Vulturu-i plecat să culeagă stele,

Un cocoș ce-i mândru nu crede în ele

Trăiește intens, într-o lume strâmtă

În care orgoliul, toată ziua cântă!

http://confluente.ro/camelia_cristea_1435081278.html

foto sursa internet

21 iunie 2015

Camelia Cristea

Cioplitor în stele

Cioplitor în stele, herghelii de dor,

Depărtarea asta, cum am s-o măsor?

Aud cum aleargă timpul efemer

Și mă prinde-n mreje pline de mister...

În castele înalte îmi găsesc trăirea

Și în lanțuri grele pun chiar uneltirea,

Zidul ce-a crescut drept în față mea

Primește poruncă, în genunchi să stea!

Mă îmbrac în slove și din mine ies

Roadele sunt coapte bune de cules,

Verile-s fierbinți și îmbujorate,

De cireșe coapte au fost sărutate.

Câmpul a roșit într-un snop de maci

Soarbele culoarea și mai bine taci!

Clipele confuze o să cadă-n plasă,

Ciutele alergă unde-i iarba deasă!

---------------------------------------

Cioplitor în stele, herghelii de dor,

Se deșiră vremea nu pot s-o măsor...

Dar îmi petrec pașii printre sentimente,

Simplu și frumos, fără argumente..

http://confluente.ro/camelia_cristea_1434953322.html

20 iunie 2015

Camelia Cristea

Am strivit tăcerea

Am strivit tăcerea, fără argumente

Și i-am dat culoare dintr-un curcubeu,

Clipele rebele ce au fost absente

Au rămas pe coama unui singur smeu.

Lacrimi izvorâte din dureri nespuse

Au șters iar obrajii ce tânjeau de dor,

În căușul palmei ele au fost oprite

Și trimise tainic către lumea lor...

Frunții obosite i-am întins o cută,

Sub cireșul nins încă mai visez,

A strigăt odaia, eu eram doar mută

Recompun esența ce îmi este crez.

Ropotul de cai și o șa în vânt

E atâta verde, ei și-au luat avânt

Aladin și-arată lampa fermecată

Basmele se scriu parcă înc-odată!

Am strivit tăcerea, fără argumente

Și am pus pe șei clipe repetente

Le-am dat frâu și aripi pentru a zbura

În acest poem, spre inima ta...

http://confluente.ro/camelia_cristea_1434861817.html

20 iunie 2015

Camelia Cristea

Deschide fereastra

Îmbracă odaia în floare de tei

Și zbuciumul nopții te rog să îl iei

Dezleagă și nodul care mă ține

Să nu văd culoarea de lângă mine...

Deschide fereastra în inima mării

Să-ngrop în adâncuri leșul uitării,

Valuri de soare să-mi scalde veșmântul,

Lumina să poarte în brațe cuvântul.

Gândul hoinar să-și pună năframă,

De viscolul vremii să nu-i fie teamă

Pe trepte senine să urce speranța,

Ușile toate să-și pună și clanța...

http://confluente.ro/camelia_cristea_1434775187.html

19 mai 2015

foto sursa internet

Camelia Cristea

În divan

Se-adună boierii la sfat în divan,

Clipele acestea se scurg parcă-n van,

Mândria își scoate și ultima spadă

Să-arate mulțimii ce-i Omul de vază.

Cei mulți duc povară și umeri-s grei

Cară și pietre și munți duc pe ei,

Sfidarea se îmbracă în haină de gală,

Sărmanul își leagă și ultima rană...

Clopotul bate, dar cin' să audă?

Lumea e parcă tot mai surdă,

Firele puse se rup prea ușor,

Toaca ne strigă după - ajutor!

Sfinți și apostoli se-adună în rugă

Cel mai mare, e ultima Slugă

Spăla piciorul trecut prin țărână,

Urmă de praf să nu rămână.

Se-adună boierii în ultimul ceas

Să lege și firul ce-a mai rămas

Dă-le lumină Părinte de vrei

Noi pătimim alături de ei!

(nu și ei de noi)

http://confluente.ro/camelia_cristea_1434530249.html

10 iunie 2015

foto sursa internet

Camelia Cristea

Rugăciune

Dumnezeule a toate-milostiv,

Către Tine cu nădejde strig

Rugăciunea -mi fie ascultată,

Pentru ai mei copii și pentru Tată!

Dumnezeule a toate-iertător,

Din necaz mă scoți biruitor

Brațele mereu mi le-întărești,

În lucrări ce nu par omenești!

Dumnezeule a toate ziditor,

Doar cu Tine sunt învingător

Inima îmi umplii doar de pace,

Când furtuni lovesc în carapace...

Dumnezeule, cu dragoste de om

Te apleci la cel mai mic atom

Duci în spate marea de păcate,

Rănile să fie grabnic vindecate.

Dumnezeule, atât de îndurător,

Fără Tine sunt un simplu muritor,

Orb am fost atâta amar de vreme...

Și m-ai vindecat cu-a Ta putere.

Dumnezeule ce-ngropi păcatul

M-am rugat ca eu să fiu “un altul”

Să mă lepăd de ce-i rău și doare,

După încercări să fiu învingătoare!

http://confluente.ro/camelia_cristea_1434389700.html

11 iunie 2015

foto sursa internet

Camelia Cristea

Zidire

De la o vreme, cu mine mă lupt

Drumul îmi pare tot mai abrupt,

Cârduri grăbite de gânduri se zbat

Prin sloata vremii vreau să răzbat!

Răbdarea e pusa mereu la încercare,

O ud cu lacrimi îi dau și-o floare,

Bat o metanie în prag de seară

Să trec prin toate mult mai ușoară.

Clădesc în zori și-n noapte se surpă

E panta acesta mult prea abruptă,

O iau de la capăt cu inima-n dinți

Așa ne învață Sfinții Părinți!

Pe Ana din mine o scot și-o zidesc

În pieptul de carne înc-o jelesc,

Dar zidul se înalță, nu se mai surpă,

Pe trepte senine speranța îmi urcă.

http://confluente.ro/camelia_cristea_1434208655.html

10 iunie 2015

foto sursa internet

Camelia Cristea

Un sfat

Dintr-un colț de patrafir

A început să curgă mir,

Peste trupul meu de humă

Să mă țină lângă turmă!

Un ceaslov bătrân și sfânt

Îmi dă sfat într-un cuvânt

Și curaj să trec prin lume,

Doar cu păși de fapte bune!

Lacrima îmi scăldă ochii

Când sărut eu mâna popii

Un Iordan parcă botează,

Mintea să îmi țină trează!

Prin catisme fac popas

Și în suflet le dau glas,

Un chimval răsună parcă

Și salvează înc-o barcă.

Cu toiagul plin de sare

Cer în rugă și răbdare,

Iar pe drumul biruinței

Merg sub pavăza credinței.

05 iunie 2015

Camelia Cristea

Furtuna

Din senin s-a pornit o vijelie...

Cum de mult n-am mai văzut!

Norii plâng cu lacrimi grele

Și le-ngroapă în pământ.

Parcă-i fum în lung și-n lat,

Cerul tot e treierat,

De o brazdă de furtună,

Care fulgeră și tună!

Străzile-s golite toate...

Doar umbrele, viu colorate

Au ieșit din debarale

Să mai facă o plimbare.

Un motan, plecat de - acasă

Stă speriat sub o mașină

Și privește pe furiș,

Ploaia ce cade pieziș.

Prin băltoace trec galoși

Care-și scutură mirarea...

Și întreabă cu franchețe:

-S-a mutat pe-aicea marea?

Dar bagheta unui Mag,

Ce nu are beteșug

A lovit în coamă norii

Și speriați cu toții fug...

http://confluente.ro/camelia_cristea_1434123766.html

foto sursa internet

Camelia Cristea

Cântec

Au sunat a cântec anii mei

Ca o serenadă, pe-înțelese,

Partiturile au fost toate alese

Din preaplinul inimii culese.

Au fost note înalte, dar și triste,

Lacrimi am strâns nopțile-n batiste

Și le-am transformat în lăcrămioare,

Pentru clipe de frumos și înseninare.

Clapele de dor mă însoțesc,

Arii noi compun, deci mai trăiesc

Câmpul așteptării e în floare,

Măreția lui nu are asemănare.

Slobozesc din lanțuri, ciocârlia

Să-mi înalțe-n triluri bucuria,

Coliviei ce se vrea mereu rapace

Am să-i scriu o notă doar de pace!

Din adâncuri scot privighetori

Și pun lesă carului de nori,

Prin păduri de brazi înmugurite

Am să-ngrop și zilele cernite.

Ascultați! Concertul e în toi,

Armonii scriu tainic pentru voi

Partitură se vrea înțeleasă

În lumină astăzi o să iasă!

09 iunie 2015

http://confluente.ro/camelia_cristea_1433947605.html

foto internet

Camelia Cristea

Zâmbet

Fereastra tăcerii se sparge-n cuvinte,

Când dorul aleargă prin vara fierbinte

Muguri de vorbe se scaldă în soare,

Ca zbuciumul zilei să ia alinare.

Cerul oglinzii cutează mereu

Vede doar coama, batrânului zmeu

Râde amarul în piele de oaie,

Când lupii flămânzi încă jupoaie...

Taxa pe zâmbet se mai dezbate

Ultimul chicot mai dă din coate,

Semnu întrebării tot mai așteaptă

Este-n exil pe ultima treaptă.

Teii în floare "cădesc" cu parfum,

Vorba aceasta ce vreau să ți-o spun

Atâta risipa se scaldă în pripă,

Zborul se vrea! Mai cere-o aripă.

Șei de-aș avea le-aș pune pe cai

Să treacă prin câmp, cu mare alai,

Stârvul minciunii să-l calce-n picioare

Zâmbet să dea celui ce n-are...

http://confluente.ro/camelia_cristea_1433780336.html

08 iunie 2015

foto sursa internet

Camelia Cristea

Dacii

De pe columnă văd coboară dacii,

Cât de smeriți ne-au fost înaintașii

Duc oile acum în transhumanță

Și trec prin munți cu-atâta cutezanță!

Din câmp adună spicele de soare,

Cu viața toată-n strai de sărbătoare,

Pe deal, când seara se proptește-n mal,

Cu foc doinesc din cobză și caval!

Căciula-i așezată pe-o ureche,

Nu-i altu-n lume să aibă pereche,

Cu arcul biruinței stă de pază

Dușman la poartă lui să nu mai vază!

€“----------------------------------

Unde sunt dacii de odinioară,

Când în opinci slujeau o țară?

Statornici în cuvânt și faptă,

Umblau mereu pe calea dreaptă!

–-------------------------------------

Îi văd cum stau de veghe la hotar,

Ca viața să nu fie în zadar

Pe stârvul morții calcă biruința,

Să dăinuie în țară, Iubirea și Credința!

http://confluente.ro/camelia_cristea_1433567865.html

foto sursa internet

Camelia Cristea

Am pus

Mi-am pus sufletul pe tavă

Și o lacrimă-n batistă

Vă declar fără emfază,

Că frumos încă există.

Am jucat doar pe o carte,

Cea trimisă prin destin

Și-am băut nectar și fiere

Sus pe creste și-n declin!

M-am lovit de munți de sare

Și de câmpuri fără floare

Am știut că-s rostuite,

Nu lăsate la întâmplare.

Am trecut de multe ori

Peste mine să iau apă

Setea a uscat răbdarea

Și pe-alocuri se tot crapă!

Am pus frâu acestui murg

Într-o pajiște senină

Să își vindece piciorul,

Iarba verde îl alină!

Am pus liniștea-n decor

Și-o mușcată în ferestră,

Unui vis i-am dat și aripi

Chiar din pasărea măiastră.

–------------------------------

Timpul a plecat hoinar,

Cu merinde în albume

Spune că nu e-n zadar

Să-l petreci cu fapte bune!

03 iunie 2015

http://confluente.ro/camelia_cristea_1433432385.html

Camelia Cristea