Fereastra
tăcerii se sparge-n cuvinte,
Când
dorul aleargă prin vara fierbinte
Muguri de
vorbe se scaldă în soare,
Ca
zbuciumul zilei să ia alinare.
Cerul
oglinzii cutează mereu
Vede doar
coama, batrânului
zmeu
Râde
amarul în piele de oaie,
Când
lupii flămânzi încă jupoaie...
Taxa pe
zâmbet se mai dezbate
Ultimul
chicot mai dă din coate,
Semnu
întrebării tot mai așteaptă
Este-n
exil pe ultima treaptă.
Teii în
floare "cădesc" cu parfum,
Vorba
aceasta
ce vreau să ți-o spun
Atâta
risipa se scaldă în pripă,
Zborul se
vrea! Mai cere-o aripă.
Șei
de-aș avea le-aș pune pe cai
Să
treacă prin câmp, cu mare alai,
Stârvul
minciunii să-l calce-n picioare
Zâmbet
să dea celui ce n-are...
08 iunie
2015
foto sursa internet
Camelia Cristea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu