Din
senin s-a pornit o vijelie...
Cum de
mult n-am mai văzut!
Norii
plâng cu lacrimi grele
Și
le-ngroapă
în pământ.
Parcă-i
fum în lung și-n lat,
Cerul tot
e treierat,
De o
brazdă de furtună,
Care
fulgeră și tună!
Străzile-s
golite toate...
Doar
umbrele, viu colorate
Au ieșit
din debarale
Să mai
facă o plimbare.
Un motan,
plecat de - acasă
Stă
speriat sub o mașină
Și
privește pe furiș,
Ploaia ce
cade pieziș.
Prin
băltoace trec galoși
Care-și
scutură mirarea...
Și
întreabă cu franchețe:
-S-a
mutat pe-aicea marea?
Dar
bagheta unui Mag,
Ce nu are
beteșug
A lovit
în coamă norii
Și
speriați cu toții fug...
foto sursa internet
Camelia Cristea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu