Dintr-un
colț de patrafir
A
început să curgă mir,
Peste
trupul meu de humă
Să mă
țină lângă turmă!
Un
ceaslov bătrân și sfânt
Îmi dă
sfat într-un cuvânt
Și curaj
să trec prin lume,
Doar cu
păși de fapte bune!
Lacrima
îmi scăldă
ochii
Când
sărut eu mâna popii
Un Iordan
parcă botează,
Mintea să
îmi țină trează!
Prin
catisme fac popas
Și în
suflet le dau glas,
Un
chimval răsună parcă
Și
salvează înc-o
barcă.
Cu
toiagul plin de sare
Cer în
rugă și răbdare,
Iar pe
drumul biruinței
Merg sub
pavăza credinței.
05 iunie
2015
Camelia
Cristea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu