Odă
bucuriei cântă un cireș
Uneori în
viață, noi mai dăm și greș,
Risipim
haotic clipe de cleștar
Ce au
fost sfințite cu atâta har.
Adunăm
din cioburi vise efemere
Și ne
îmbătăm cu a lor putere,
Trecem
prin furtuni și ne clătinăm
Din izvor
speranță iar venim să luăm.
Arborăm
și
steagul sfânt al împăcării
Și ne
îmbrăcăm cu zdreanța
uitării
Replantam
iluzii, flori și conifere...
Doar prin
încercări mai primim putere...
Chiar de
păru-i nins, visul e îndrăzneț,
Încă-l
văd pe creste cum șade semeț
Are aripi
multe și sunt desfăcute
În
furtuni au fost cu lacrimi cusute...
Odă
bucuriei am să cânt mereu
Și-am să
inventez și un curcubeu
Peste
toată zarva am să las o
floare
Și un
zâmbet cald pentru fiecare!
20 iunie
2015
foto sursa internet
Camelia Cristea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu