sâmbătă, 27 iunie 2015

Odă bucurie


Odă bucuriei cântă un cireș
Uneori în viață, noi mai dăm și greș,
Risipim haotic clipe de cleștar
Ce au fost sfințite cu atâta har.

Adunăm din cioburi vise efemere
Și ne îmbătăm cu a lor putere,
Trecem prin furtuni și ne clătinăm
Din izvor speranță iar venim să luăm.

Arborăm și steagul sfânt al împăcării
Și ne îmbrăcăm cu zdreanța uitării
Replantam iluzii, flori și conifere...
Doar prin încercări mai primim putere...

Chiar de păru-i nins, visul e îndrăzneț,
Încă-l văd pe creste cum șade semeț
Are aripi multe și sunt desfăcute
În furtuni au fost cu lacrimi cusute...

Odă bucuriei am să cânt mereu
Și-am să inventez și un curcubeu
Peste toată zarva am să las o floare
Și un zâmbet cald pentru fiecare!




20 iunie 2015



foto sursa internet


Camelia Cristea





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu