marți, 30 iunie 2015

Bucurie mare...


Brațul tău puternic iarăși mă ridică,
Când din fașă parcă, visele abdică
Le deschizi o lume de un viu aprins
Prematur în noapte, stelele s-au stins...

Încropești un soare, din speranțe noi
Potolești și setea torni doar calde ploi,
În exil trimiți viscolul rebel,
Uneori mai tremur când aud de el...

Îmi prescrii rețete cu leacuri cerești
Și desparți și marea atunci când pășești,
Valurile toate se grăbesc să doarmă
În adâncuri, tainic mai îngropi o armă...

Se clădesc palate, dar cu jertfă sfântă,
Îngerul de veghe încă mai cuvântă,
Straja e întărită când hiene atacă
Și o clipă vie parcă-i tot posacă...

Perlele culese din adânc cu trudă
Le înșir în slove și mai spun o rugă,
Lazăr reânvie cred în fiecare,
Pe pământ și-n cer, bucurie mare!



foto sursa internet


Camelia Cristea