De pe
columnă văd coboară dacii,
Cât de
smeriți ne-au fost înaintașii
Duc oile
acum în transhumanță
Și trec
prin munți cu-atâta
cutezanță!
Din câmp
adună spicele de soare,
Cu viața
toată-n strai de sărbătoare,
Pe deal,
când seara
se proptește-n mal,
Cu foc
doinesc din cobză și caval!
Căciula-i
așezată pe-o ureche,
Nu-i
altu-n lume să aibă pereche,
Cu arcul
biruinței stă de pază
Dușman
la poartă lui să nu mai vază!
€“----------------------------------
Unde sunt
dacii de odinioară,
Când în
opinci slujeau o țară?
Statornici
în cuvânt și faptă,
Umblau
mereu pe calea dreaptă!
–-------------------------------------
Îi văd
cum stau de veghe la hotar,
Ca viața
să nu fie în zadar
Pe
stârvul morții calcă biruința,
Să
dăinuie în țară,
Iubirea și Credința!
foto sursa
internet
Camelia
Cristea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu