Anotimpuri

Mi-am despletit iubirea pe ancore de gănd

Nici stropii mari de ploaie, nu-i mai aud plăngănd.

Înobilată clipă prin raiul de culori

Înmugurești speranțe în pomii visători.

E Primăvara asta o candelă a vieții,

Un sfănt altar de jertfă, ard anii tinereții

 Se umple cupa Verii cu raze de senin,

În Toamnă struguri copți, ulcioarele cu vin.

Cănd se pogoară Iarna, cu viscole și ger,

În haită lupii atacă, pun porțile din cer.

Ninsorile de nuferi, gravează nostalgii

În gările prin care te-am aștept sa vii.

Aceste anotimpuri sunt dălțile ce-n noi

Scluptează chipul pietrei, ce e brăzdat de ploi.

Mă împărtășesc cu viața, potir de mare preț

Vă străng pe toți în brațe și spun că vă iubesc.

foto sursa internet

Camelia Cristea