Rugă

Nu-mi lua nădejdea, chiar de-i zdrențuită

Bice de cuvinte dau în ea căt pot

Labirintul clipei iarași rău mă minte,

Dă-mi te rog busola, la capăt s-o scot.

Lacrima tăcerii stă în colț pitită,

Nodul gordian înca nu-i tăiat,

Bate iarăși crivăț, chiar de-i primăvară

Toamne ruginii par că mă încap.

Înflorește pomul de speranțe-n noi,

Pune muguri albi, toarnă calde ploi,

Ostoiește setea de cuvănt curat,

Și-n văpaie arde tot ce-i întinat.

https://gradinaculecturi.wordpress.com/2015/02/11/camelia-cristea-ruga/

07.03.2014

foto internet

Camelia Cristea