Vine Primăvara

Despletite ramuri, văntul le îngenuche

În metanii lungi păna la pămănt,

Lacrima din frunze, dorul parcă-l plănge,

Strune de viori, coarde iar vibrănd.

Iarna nu mai pleacă, trenul e în gară,

Calatorii așteaptă, peronul e plin,

Teii- înmuguriți nu plesnesc în floare,

Sunt speriați de norii negrii - fumurii.

Doamna supărată iși duce valiza,

Trenul se urnește, șinele trosnesc,

O batistă albă de brocart sărută

Un obraz în lacrimi și la drum pornesc.

Primăvara vine ca o domnișoară,

Parfumată iarași cu miresme vii

Lacrămioare albe, sunt brodate toate

Pe veșmăntul verde, soare - păpădii.

Maci incendiați cu raze de soare

Gătesc iarași cămpul pentru îndrăgostiți

Fluturii în vals iși sărută floarea

Dulce încăntare, viața e să știi!

foto internet

Camelia Cristea

10.03.2014