vineri, 14 martie 2014

Scrisoare,



Eu iți scriu copile astăzi înc-o dată,
Depărtarea doare ca rănile vii,
Plănge clanța ușii iarăși supărată
Speră că-ntr-o zi, tu ai să revii.

Pașii tăi, frenetic caută împlinirea
Și comorile ce par, toate a străluci
Să nu uiti că inima de mamă
Te așteaptă acasă, toamnele-s tărzii.

Măna ce iți scrie, lacrima o șterge,
Să iți fie bine printre reci străini
Clipa ce se scurge, iarăși mă îngheață
Doamne să-i păzești pe ai mei copii.

Prin bagajul care, l-ai luat cu tine,
Să păstrezi iubirea, bunul cel de preț.
Toate vin și pleacă, chiar și Primăvara
Toți părinții lumii, drama și-o petrec.

În ferestra casei, răde o zambilă
Gingasia ei, mă alină iar,
Gramofonul căntă parcă în surdină,
Anii tinereții, nu mai au habar.

14.03.2014

Camelia Cristea

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu