Speranță

M-am îmbătat de multe ori cu apă chioară,

Mințind că este vinul cel de soi,

În inimă am pus arcuș dintr-o vioară

Ea prim solistă, în concertul primăverilor.

Am scris poeme, portativ stelar,

M-am agățat de vis cu disperare,

În că

rje am alergat, cănd nu puteam,

Să mă mai țin, drept pe picioare.

În proră văntul nu mai vrea să bată,

Și suflu eu speranță în catarg,

O viața, fii binecuvăntată…

Chiar și cu roua dimineții pe obraz.

Mă rog ca îngerii să-mi dea putere,

Să mă ridic, atunci cănd sunt căzut

Să-ngrop în teacă, lacrima durerii

Și să iubesc lumina, ca semn de început !

27.03.2014

foto internet

Camelia Cristea