Dumă-n primăveri
cu iubirea toată,
Punem flori de
măr iarăși la urechi,
Talpa mea desculță, iarba-i sărutată
Prin păduri de
vise, blănde măngăieri.
Drumuri șerpuite,
vor să ne despartă…,
Pendulăm amnezic
între ieri și azi,
Am făcut un pod
de tăceri durute
Lacrimi picurate,
răuri pe obraz.
Și ne-am prins de
măini la capăt de pod,
Ochii celor mulți
nici nu ne mai văd,
Aripi ne-au
crescut, suntem iarași îngeri
Și trecem în zbor
valea cea de plăngeri.
Am ajuns în rai,
e lumină nudă,
Dragostea eternă,
parcă mă inundă
Nu mai vreau să
plec eu din primăveri,
Podul să-l mai
trec înspre nicăieri… !
16.03.2014
foto internet
Camelia Cristea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu