Femeia, a fost și
va rămăne muza
Celor ce scriu,
ce căntă si iubesc,
E aripă, luată
dintr-un înger
Și încununată în
chip regesc.
E ea solstițiu în
calendare
Și-n nuferi dulce sărutare,
Verset al crinului în floare,
Psaltire, căntec și-nchinare.
Femeia-i raiul împăcării,
Vecernie ce-și
spune ruga
Și brațul
găndului ce - alungă
Din pleoapa
noptii iar durerea.
E valul mării, ce
caută în taină,
Un tărm să-și
plece trupul obosit
Și-n asfințit
plătește vamă,
Un rid și tămpla
de argint.
07.03.2014
foto internet
Camelia Cristea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu