Femeia

Femeia, a fost și va rămăne muza

Celor ce scriu, ce căntă si iubesc,

E aripă, luată dintr-un înger

Și încununată în chip regesc.

E ea solstițiu în calendare

Și-n  nuferi dulce sărutare,

Verset al crinului în floare,

Psaltire, căntec și-nchinare.

 Femeia-i raiul împăcării,

Vecernie ce-și spune ruga

Și brațul găndului ce - alungă

Din pleoapa noptii iar durerea.

E valul mării, ce caută în taină,

Un tărm să-și plece trupul obosit

Și-n asfințit plătește vamă,

Un rid și tămpla de argint.

07.03.2014

foto internet

Camelia Cristea