Zaruri aruncate,
toate la întămplare…
Soarta omenirii,
simplu joc de cărți ?
Lăcrimează cerul,
semn de întrebare,
Oare căt române,
poți să mai suporți?
Mor bătrănii
noștrii, ramuri veștejite
În pămănt se duc,
triste amintiri,
Înrămate poate…,
visele trăite
Marșul e funebru,
plăng ai lor copii.
La masa tăcerii, se rostesc cuvinte…
Toate sunt sărace, fără conținut,
A iesit urătul
azi la drumul mare
Taie din copacul
vieții ce e sfănt !
Să punem coroane
albe pe morminte,
Pe eroii nostrii să îi
preaslavim
Căte legăminte,
căte lucruri sfinte,
Mai știm bunăoara,
noi să mai cinstim ?
29.03.2014
Camelia Cristea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu