Marea lumii astăzi
este învolburată
Fierbe ca într-o
oală fiere și amar
Mintea omenirii,
grav avariată,
Pare dezgolită de
cerescul har.
Spumegă anarhic, e prea multa ură,
Pescarușii țipă, tărmul nu-l găsesc
Dinspre miazăzi, vine iar furtună
Cad năvalnic pietre, viața o lovesc.
Țes mai marii
noștrii, pănza se deșiră,
Văntul nu-i prielnic,
velele se rup,
Mulți paienjeni
vin cu-alor lucrătură
De-ar putea măcar
să ajute un pic !
Potolește Doamne
marea și furtuna,
Picură pe oameni
lacrimă de tei
Vindecă orbirea și dă alinare,
Lumănarea vieții,
arde dacă vrei !
foto internet
Camelia Cristea
04.03.2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu